mai 14, 2023

Inteligența artificială (AI), deja foarte controversată, dar de neoprit, ar putea fi utilizată în viitor și în dezvoltarea de antibiotice.

Au trecut aproape 50 de ani de când s-a descoperit ultima ramură a „chinolonelor” (de exemplu, Baytril) în dezvoltarea medicamentelor din familia antibioticelor (care a început în 1928 cu penicilina).

După aceea nu a mai apărut niciun antibiotic nou. În condițiile în care dezvoltarea acestora este atât de costisitoare și nu există un model de venit, industria farmaceutică nu se arată interesată.

Medicamente noi

Descoperirea și introducerea pe piață a unui medicament nou durează între 12 și 14 ani. Nu este doar un proces îndelungat și costisitor, ci și o cale riscantă din punct de vedere financiar, deoarece nu există nicio certitudine în privința reușitei. Dacă s-ar putea dezvolta un antibiotic nou, este de înțeles că guvernul ar putea, pe de o parte, să limiteze drastic utilizarea acestuia pentru a preveni apariția rezistenței sau, pe de altă parte, să permită utilizarea în masă a antibioticului respectiv, ceea ce ar readuce amenințarea rezistenței. Oricum, în ambele cazuri, posibilitatea recuperării investiției este incertă.

Reducerea ponderii hazardului în căutarea moleculelor și înlocuirea acestuia cu un model rațional bazat pe inteligență artificială ar crește considerabil gradul de descoperire a variantelor cu potențial și ar reduce substanțial timpul și costurile de dezvoltare.

Mortalitate cauzată de germenii rezistenți

Evident, lucrurile nu vor evolua atât de rapid și, desigur, nu vor urma imediat vremuri grele pentru bacteriile patogene. Cu toate acestea, cei 33 000 de europeni care se estimează că mor anual din cauza infecțiilor cauzate de germeni rezistenți necesită o abordare urgentă. Această cifră ar ajunge chiar la 10 milioane de victime pe an până în 2050!

Presupunând că vom dezvolta antibiotice noi pe bandă rulantă în viitor, deocamdată nu este cazul ca noi, cei entuziaști, să ne punem toate speranțele în acest sens

Așa cum am explicat în postări anterioare, mai există și problema reziduurilor de antibiotice prezente în ecosistem, în special în apa (de suprafață) din râuri, lacuri și oceane și crearea de germeni rezistenți pe scară largă.

Soluția pentru medicina animalelor sportive nu este revenirea masivă la antibioticele noi și tot mai numeroase ale viitorului, ci mai degrabă la prebioticele și probioticele mult mai subtile.

probiotice (https://www.pileje.be/nl/uw-gezondheidstijdschrift/probiotica-wat-is-de-beste-keuze)

Comed folosește în formulele sale și paraprobiotice inactivate, adică fragmente de probiotice vii, care sunt, de asemenea, foarte utile în protecția naturală prin intermediul unui sistem imunitar care funcționează în mod optim.

Un studiu recent a arătat că există o diferență notabilă la păsările de curte (pui) cărora li s-au administrat în primele zile de viață antibiotice (chinolone = baytril), pe de o parte, și cele cărora li s-au administrat probiotice, pe de altă parte.(*)

Imunitate pasivă sau umorală

Cantitatea de anticorpi IgY, transferată de la mamă prin gălbenuș în plasma puilor a fost sensibil mai mică la cei tratați cu enrofloxacină (Baytril) ceea ce indică o imunitate pasivă sau umorală scăzută a puilor respectivi (prezența în sânge și în fluidele dintre țesuturi).

Mama și-a construit această imunitate pe baza contactelor cu agenți patogeni din mediul în care trăiește (care va deveni inițial și cel al puiului) și o va transmite apoi prin gălbenuș puiului pentru a-l proteja în primele 2 săptămâni.

De exemplu, virusul herpetic este letal pentru puiul de porumbel în lipsa acestei imunități pasive obținute de la mamă). Odată ce puii au eclozat, aceștia nu mai pot absorbi aceste imunoglobuline prin tractul digestiv.

Imunitate activă sau celulară

În opoziție cu aceasta se află imunitatea activă sau celulară, dobândită în urma contactelor timpurii ale unor celule speciale ale organismului (cum ar fi macrofagele provenite din globulele albe) cu agenții patogeni, pe care îi pot recunoaște ulterior, atunci când sunt infectate, putând reacționa în mod corespunzător.

Acest studiu arată o mulțime de influențe suprapuse ale probioticelor și ale antibioticelor asupra sistemului imunitar, concluzia finală fiind că administrarea de chinolone reduce semnificativ imunitatea inițială dobândită – transmisă prin gălbenuș. Aceste constatări indică o posibilă legătură între apariția bolilor la porumbeii tineri (***) și deficitul de imunitate, printre altele.

• Nu se recomandă să se intervină (cu atât mai puțin în scop preventiv) cu tratamente (după ureche) pe bază de antibiotice. Realitatea este că strategia recomandată este popularea (colonizarea) intestinului cu germeni buni (probiotice) pentru a-i alunga pe cei dăunători.

• Pe de altă parte, s-a constatat că chinolonele au și anumite merite prin controlul proceselor inflamatorii – deși în cadrul unei strategii discutabile – prin modularea imunității celulare, reducând astfel utilizarea (altor) antibiotice în sectorul puilor.

Practic, ideea este că porumbeii trebuie să se descurce singuri cu infecțiile, iar acest lucru depinde de un sistem imunitar perfect funcțional.

Prin urmare, trebuie să susținem acest sistem imunitar cât mai eficient posibil. Este un proces extrem de complex, dar vital pentru performanța zborurilor de concurs.

Dacă gunoiul de grajd e bun, totul e bine Adesea, problemele în obținerea unui sistem imunitar funcțional sunt legate de intestine.

Veți găsi o explicație foarte clară în videoclipul lui Willem Debruijn

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9101873/

(*)
În ceea ce privește sistemul imunitar, există o ușoară diferență între pui și porumbei, dar aceasta nu este relevantă în interpretarea acestui studiu.

(***)
UN START BUN
Sistemul imunitar al unui porumbel este o colaborare între mai multe organe care produc celule de apărare (limfocite) și anticorpi (imunoglobuline). La eclozare, puii au dobândit anticorpii mamei (imunitate pasivă). Această protecție va slăbi treptat, pe măsură ce porumbelul începe să își dezvolte propriul sistem imunitar după eclozare. Din păcate, circovirusul (C.V.) este dăunător pentru sistemul imunitar. În primele 2 luni de viață a porumbeilor tineri, când imunitatea pasivă se transformă în imunitate activă, punga lui Fabricius este un rezervor de circovirus: aici se formează limfocitele B. După stimularea antigenică, limfocitele B se transformă în plasmocite care migrează în sânge. Acestea produc imunoglobuline în sânge (imunitate umorală). Acest proces subtil este complet perturbat de circovirus.

Dacă nu există o tranziție perfectă de la o fază la alta, porumbelul riscă să aibă un sistem imunitar slăbit la înțărcare (deficit de imunitate). METODA COMED asigură în permanență un sistem imunitar sănătos. METODA COMED ajută puiul de porumbel să parcurgă cu succes această perioadă de tranziție
în timpul înțărcării.

Stresul negativ (oxidativ) (înțărcare, mutarea în grup, vaccinare, mediu neigienic, transport etc.) poate fi dăunător pentru sistemul imunitar al porumbelului. Acești factori activează circovirusul. METODA COMED menține sistemul imunitar al porumbeilor în echilibru. Produsele noastre Comed ajută puii de porumbei să depășească o slăbiciune temporară a sistemului lor imunitar (apărare împotriva bolilor).